Bucătăria albaneză e ceea ce iese când gătitul otoman, italian, grecesc și cel de sat montan împart cinci sute de ani și o țară mică. E generoasă, fără fițe și clădită pe ingrediente excelente — legume coapte de soare, miel de munte, brânză de oaie, ulei de măsline din sud. Iată felurile în jurul cărora merită să-ți planifici mesele.

Bazele de zi cu zi

Byrek e reflexul național: foietaj în foi subțiri umplut cu brânză sărată (gjizë), spanac sau carne tocată, vândut la fiecare colț și mâncat cald la micul dejun.

Tavë kosi, cel mai apropiat de un fel național, e miel copt sub o pătură groasă de iaurt și ou până se închează ca o cremă sărată — născut în Elbasan, găsit peste tot.

Fërgesë e o tigaie de ardei, roșii și brânză proaspătă, uneori cu ficat, luată cu pâine; versiunea din Tirana e obligatorie.

Qofte — chiftele mici, la grătar sau prăjite, adesea cu mentă sau oregano — sunt gustarea implicită lângă o bere.

Feluri de suflet și gătit lent

Caută speca të mbushur (ardei umpluți cu orez și ierburi), japrak/sarma (foi de viță sau varză rulate cu orez) și comlek, o tocană lentă de vită și ceapă care devine închisă și dulce. La restaurantele cu oale de lut cere tavë dheu, carne coaptă în vas de pământ.

Mesele de munte aduc flija, o spirală de foi subțiri stratificate cu smântână și gătite pe cărbuni — mâncare de sărbătoare a Alpilor.

Specialități regionale și de sezon

• Koran — păstrăvul prețuit al Lacului Ohrid, la grătar în Pogradec.
• Fructe de mare pe Riviera — caracatiță ioniană, midii, lavrac și ce s-a prins dimineața, cel mai bine în Himarë, Sarandë și Ksamil.
• Petulla — aluat prăjit cu miere, gem sau brânză, un mic dejun iubit.
• Përshesh, miel la frigare și brânză proaspătă de sat completează masa muntenească.

Încheie, cum fac albanezii, cu raki — băutura de casă din struguri sau duzi, turnată la începutul și sfârșitul fiecărei mese — și un espresso lung. Mănâncă acolo unde meniul e scurt și scris de mână, urmează localnicii la prânz și nu refuza niciodată ceva din grădina gazdei.