Religia în Albania — un model de coexistență

Puține lucruri îi surprind pe cei aflați prima dată în Albania mai mult decât ușurința cu care conviețuiesc credințele ei. În același oraș poți găsi o moschee, o biserică ortodoxă și o catedrală catolică la câțiva pași una de alta, iar localnicii trec între ele fără nicio ezitare. Religia e reală aici, dar rareori zgomotoasă — iar toleranța nu e un slogan, ci e trăită.

Structura

Albania e o țară majoritar musulmană, cu minorități importante creștin-ortodoxe și catolice și cu o comunitate distinctă bektashi (sufi) al cărei sediu mondial e la Tirana. Deceniile de ateism de stat sub comunism — când Albania s-a declarat primul stat ateu din lume și a închis fiecare lăcaș de cult — au lăsat o populație care tinde să trateze credința ca pe o chestiune privată, de familie, nu ca pe o identitate publică. Mulți albanezi îți vor spune că națiunea, nu religia, vine pe primul loc.

De ce funcționează

Familiile mixte sunt frecvente; nu e neobișnuit ca o gospodărie să sărbătorească și Bajramul, și Paștele. Căsătoriile între credințe nu poartă aproape deloc stigmatul pe care l-ar avea în altă parte a regiunii. Rezultatul e o țară în care violența religioasă e practic necunoscută și în care marile sărbători funcționează aproape ca zile naționale comune.

Ce vede un călător

Poți vizita respectuos aproape orice lăcaș de cult activ. Moscheea Et'hem Bey din Tirana, cu rarele ei fresce figurative; bisericile ortodoxe din cartierul Mangalem al Beratului; catedrala catolică din Shkodra; și tekke-urile bektashi din sud sunt toate opriri care merită. Îmbracă-te cuviincios — umeri și genunchi acoperiți — scoate-ți pantofii unde ți se cere și păstrează liniștea în timpul rugăciunii.

O notă de respect

Albanezii sunt mândri de această coexistență și bucuroși să vorbească despre ea. Întreabă cu curiozitate sinceră, nu ca despre o ciudățenie, și vei primi deseori o conversație caldă și chibzuită — iar uneori o invitație la cafea.