Rădăcinile ilirice ale Albaniei

Cu mult înainte ca grecii să întemeieze colonii pe această coastă și romanii s-o treacă pe hărțile lor, Balcanii vestici le aparțineau ilirilor. Pentru albanezi asta nu e o curiozitate îndepărtată — e povestea de origine. Mulți se consideră descendenții direcți ai ilirilor, iar urma arheologică din toată țara îi permite călătorului curios să pășească direct în acel trecut adânc.

Cine erau ilirii

Ilirii erau un grup de triburi indo-europene — ardiei, taulanti, dardani, enchelei și altele — răspândite pe teritoriul Albaniei, Kosovoi, Muntenegrului și mai departe, din epoca bronzului și a fierului. Erau cunoscuți drept războinici aprigi, navigatori și, pentru Roma, pirați supărători. Cele mai celebre figuri ale lor sunt regina Teuta, care a sfidat Roma din Adriatica, și regele Gentius, a cărui înfrângere în 168 î.Hr. a adus ultimul regat ilir sub stăpânire romană, din capitala sa Scodra — Shkodra de azi.

Indiciul limbii

Cel mai puternic fir trece prin limbă. Albaneza (shqip) e o ramură independentă a familiei indo-europene, neînrudită cu niciun vecin viu. Mulți lingviști o leagă de o veche limbă paleo-balcanică — foarte probabil ilirică — ceea ce ar face din albaneză un supraviețuitor rar al Balcanilor de dinaintea Romei. Specialiștii încă dezbat detaliile, dar tabloul general susține ce simt de mult albanezii: o continuitate de mii de ani.

Unde o poți străbate

Nu ai nevoie de bibliotecă pentru a-i întâlni pe iliri — ruinele stau sub cerul liber:

• Apollonia, lângă Fier — un vast oraș grec, apoi roman, pe pământ iliric, înconjurat de dealuri și rareori aglomerat.
• Butrint, lângă Sarandë — sit UNESCO care suprapune vestigii ilirice, grecești, romane și bizantine lângă o lagună.
• Byllis și Amantia, în interiorul sudului — orașe izolate pe culmi, cu ziduri ciclopice și priveliști imense.
• Shkodra și castelul Rozafa — inima lui Gentius, străjuind lacurile din nord.

Primăvara și toamna sunt ideale: lumină blândă, dealuri verzi, loc de hoinărit. Ia încălțăminte solidă și apă — multe situri sunt expuse și slab semnalizate. Citește puțin înainte de plecare și pietrele risipite încep să spună o poveste foarte lungă.